Povestea mea

    O durere de cap… Despre durerile de cap se spune adesea că sunt determinate de faptul că ai fost deocheat. De asemenea, din punct de vedere medical, ele sunt simptome ale răcelilor, sinuzitelor, tensiunii, migrenelor... sau... ale malformaţiilor arterio-venoase cerebrale.
    De fiecare dată când ne încearcă astfel de simptome tindem să ne gândim că sunt manifestările celor mai simple dintre bolile enunţate mai înainte. Pe care dintre noi nu ne-a durut capul o dată în viaţă? Care dintre noi îşi imaginează vreodată că are vreo boală gravă? De aceea şi eu am descoperit tocmai la vârsta de 30 de ani că am o malformaţie cu care m-am născut.

       Momentul în care mi-am pus un semn de întrebare cu privire la starea mea de sănătate a fost ziua de 17 martie când, aflându-mă la serviciu, am făcut o criză care s-a manifestat prin dureri de cap, vedere înceţoşată şi vorbit incoerent. În cursul aceleaşi zile, am mers la Bucureşti, unde mi s-a facut o computertomografie care a dezvăluit o leziune pe creier, localizată occipito-parietal stânga. Putea fi orice ( iniţial au folosit cuvântul „tumoră”, pe care însă nu am vrut să-l luăm în seamă). A fost momentul în care am crezut că trăiesc un coşmar care sigur va trece odată cu următoarea analiză mai amănunţită. Dar se pare că nu a fost să fie aşa.
       Următorul pas a fost RMN-ul care mi-a dat un diagnostic – malformaţie arterio-venoasă cerebrală (destul de mare din imaginile efectuate).Mi-am facut o idee despre ce era vorba, însa ziua decisivă urma să fie cea de 19 martie pentru că, ştiind ce anume am , puteam afla şi părerea unui specialist în domeniu. Aceasta a fost ziua în care am aflat mai multe despre această boală perfidă. De ce spun perfidă? 
     Pentru că, dacă vrem să aflăm care sunt cauzele acestei boli, descoperim faptul că nu există cauze clare şi precise. Ne naştem cu o asemenea malformaţie. Ea este blânda cu noi, traieşte în noi şi ne dă semne că ar exista din când în când. Totusi, în orice clipă, ea îşi poate cere drepturile şi totul se poate sfârşi.
         La Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti, mi-au făcut o angiografie care ne-a dat mai multe informaţii- malformaţia este foarte mare.Sunt trei posibilităţi de tratare a malformaţiilor arterio-venoase cerebrale : embolizarea, radioterapia sau operaţia. Pentru radioterapie, leziunea ar trebui să fie mai mică de 3 cm, iar operaţia este o abordare cu riscuri foarte mari, după care pot să rămân cu sechele permanente (tulburări de vedere şi de limbaj) sau pot să mor în timpul operaţiei. Din cele trei posibilitati de tratament, embolizarea ar fi singura modalitate. Însă o astfel de procedură este imposibil de realizat în România având în vedere mărimea malformaţiei mele. Medicul care mi-a făcut angiografia mi-a recomandat să merg într-o ţară din Europa unde se fac astfel de proceduri.  Am început căutările şi, aflând că o astfel de procedură se ridică la costul miilor de euro, am încercat să folosesc formularul E112, formular prin care statul român decontează cetăţenilor care nu pot beneficia de tratament pe teriroriul României 70% din serviciile medicale de care pacientul are parte într-o ţară care face parte din Uniunea Europeană. Astfel, am depus actele necesare şi analizele pentru un spital din Franţa, unde ni s-a spus că au aparatură şi specialişti în domeniu. Din păcate, de la acest spital nu am primit nici astăzi răspunsul. După lungi căutări, am găsit numele şi datele de contact ale Prof. Dr. Anton Valavanis de la Neuroscience Center Zurich, din Elveţia, unul din medicii care face astfel de proceduri. Dumnealui mi-a spus că încearcă să facă embolizarea, doar că am nevoie de trei proceduri de embolizare datorită mărimii malformaţiei şi este posibil să fie nevoie şi de operaţie apoi, după ce a îndepărtat riscurile unei operaţii directe. Suma unei astfel de intervenţii (o singură procedură) se ridică la 45000 CHF (aproximativ 31 000 de euro). Partea bună a lucrurilor este faptul că cele 3 proceduri  vor fi făcute la intervale mai lungi de timp (aproximativ un an).
     Din păcate, nu dispunem decât de o parte din aceşti bani :(.
     Vă rog, pe această cale, să mă ajutaţi să am o şansă la o nouă viaţă. Rugămintea mea vine din inima şi este adresată către alte inimi. Orice sumă, cât de mică, ne va reda speranţa că totul se va sfârşi cu bine!